răstimp - explicat in DEX

răstimp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSTÍMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. – Din sl. rastonpŭ (după timp).

răstimp (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
răstímp (răstímpuri), s. n. – Perioadă, interval de timp. – Var. răstîmp, zăstimp, zăstîmp. Sl. rastąpŭ „interval” (Cihac, II, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp în forma de bază.

răstimp (Dicționaru limbii românești, 1939)
răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).

răstimp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răstímp s. n., pl. răstímpuri

răstimp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răstimp n. interval: în răstimp de zece ani. [Mold. răstâmp = slav. RASTÕPŬ, interval].

răstimp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSTÍMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din cândîn când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. — Din sl. rastonpŭ (după timp).