răsteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTEÁLĂ, răsteli, s. f. (
Pop.) Vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător. –
Răsti +
suf. -eală.răsteală (Dicționaru limbii românești, 1939)răsteálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te răsti.
răsteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsteálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. răstélii; pl. răstélirăsteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTEÁLĂ, răsteli, s. f. (
Pop.) Vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător. —
Răsti +
suf. -
eală.