răspânditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPÂNDITÓR, -OÁRE, răspânditori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care răspândește ceva; propagator, propagandist.
2. S. n. Mașină rutieră de lucru care servește la împrăștierea și așternerea (uniformă a) materialelor necesare construcțiilor rutiere. –
Răspândi +
suf. -tor.răspânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răspânditór1 (persoană)
adj. m.,
s. m.,
pl. răspânditóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. răspânditoárerăspânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răspânditór2 (mașină)
s. n.,
pl. răspânditoárerăspânditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPÂNDITÓR, -OÁRE, răspânditori, -oare, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Persoană care răspândește ceva; propagator, propagandist.
2. S. n. Mașină rutieră de lucru care servește la împrăștierea și aștemerea (uniformă a) materialelor necesare construcțiilor rutiere. —
Răspândi +
suf. -
tor.