răspunzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPUNZĂTÓR, -OÁRE, răspunzători, -oare, adj. 1. Care răspunde pentru faptele sale sau ale altora, care poartă răspunderea; care trebuie tras la răspundere; responsabil.
2. (
Înv.) Corespunzător. –
Răspunde +
suf. -ător.răspunzător (Dicționaru limbii românești, 1939)răspunzătór, -oáre adj. Care răspunde, responsabil, garant.
A face răspunzător, a obliga să răspundă de cele făcute.
răspunzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răspunzătór adj. m.,
pl. răspunzătóri; f. sg. și
pl. răspunzătoárerăspunzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răspunzător a.
1. garant;
2. responsabil.
răspunzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPUNZĂTÓR, -OÁRE, răspunzători, -oare, adj. 1. Care răspunde pentru faptele sale sau ale altora, care poartă răspunderea; care trebuie tras la răspundere; responsabil.
2. (
înv.) Corespunzător. —
Răspunde +
suf. -
ător.