răsplăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi.
2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din
bg. răzplatja, scr. rasplatiti.răsplăti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsplătí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răsplătésc, imperf. 3
sg. răsplăteá; conj. prez. 3
să răsplăteáscărăsplăti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi.
2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. — Din
bg. răzplatja, sb. rasplătiti.răsplătì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsplătì v.
1. a da o răsplată;
2. a pedepsi, a răsbuna:
D-zeu nu răsplătește ca dușmanul PANN. [Rus. RASPLATITI].