răsplată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPLÁTĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. – Din
răsplăti (derivat regresiv).
răsplată (Dicționaru limbii românești, 1939)răsplátă f., pl.
ățĭ (bg. rus.
raspláta. V.
plată). Recompensă, dar p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedeapsă p. o vină).
răsplată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsplátă s. f.,
g.-d. art. răsplắții; pl. răsplắțirăsplată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsplată f. ceeace se dă cuiva pentru o faptă bună sau pentru un serviciu. [Tras din
răsplătì].
răsplată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPLÁTĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. — Din
răsplăti (derivat regresiv).