răsfățătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂSFĂȚĂTÚRĂ,răsfățături, s. f. (Rar) Răsfăț (1). – Răsfăța + suf. -ătură.
răsfățătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răsfățătúră (rar) s. f., g.-d. art. răsfățătúrii; pl. răsfățătúri
răsfățătură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂSFĂȚĂTÚRĂ,răsfățături, s. f. (Rar) Răsfăț (1). — Răsfăța + suf. -ătură.