răsfirare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂSFIRÁRE,răsfirări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfira și rezultatul ei. [Var.: resfiráre s. f.] – V. răsfira.
răsfirare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răsfiráre s. f., g.-d. art. răsfirắrii; pl. răsfirắri
răsfirare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂSFIRÁRE,răsfirări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfira și rezultatul ei. [Var.: resfiráre s. f.] — V. răsfira.