răsculător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCULĂTÓR, răsculători, s. m. (
Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. –
Răscula +
suf. -ător.răsculător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsculătór (
înv.)
s. m.,
pl. răsculătórirăsculător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCULĂTÓR, răsculători, s. m. (
înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. —
Răscula +
suf. -
ător.