răscrăcăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [
Var.:
răscăcărá vb. I] –
Răs- +
crăcăna.răscrăcăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răscrăcărá/răscrăcăná (a ~) (pop.)
vb., ind.
prez. 3
răscrácără/răscrácănărăscrăcăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [
Var.:
răscrăcăná, răscăcărá vb. I] —
Pref. răs- +
crăcăna.