răscoace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. –
Răs- +
coace.răscoace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răscoáce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răscóc, 1
pl. răscoácem, imperf. 3
sg. răscoceá, perf. s. 1
sg. răscopséi, 1
pl. răscoápserăm; conj. prez. 3
să răscoácă; ger. răscocấnd; part. răscóptrăscoace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și
coace].
răscoace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. —
Pref. răs- +
coace.