răscloci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCLOCÍ, pers. 3
răsclocește, vb. IV.
Tranz. A cloci peste perioada normală. –
Răs- +
cloci.răscloci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsclocí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. răsclocéște, imperf. 3
sg. răscloceá; conj. prez. 3
să răscloceáscărăscloci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCLOCÍ, pers. 3
răsclocește, vb. IV.
Tranz. A cloci peste perioada normală. —
Pref. răs- +
cloci.