răsadniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. – Din
bg.,
scr. rasadnik.răsadniță (Dicționaru limbii românești, 1939)răsádniță f., pl.
e (sîrb.
razsadnica, plantă răsădită,
sadnica, chitonog, băț de făcut găurĭ la plantat,
rasadnik, răsadniță; bg.
razsadnik; rus.
razsádnik. V.
sadină). Pepinieră, loc cu plante de răsădit. – Și
răsálniță (Vasluĭ).
răsadniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsádniță s. f.,
g.-d. art. răsádniței; pl. răsádnițerăsadniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsadniță f. pepinieră. [V.
răsădì].
răsadniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. — Din
bg.,
sb. rasadnik.