rărișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂRIȘÓR, -OÁRĂ, rărișori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui
rar; răricel. –
Rar +
suf. -ișor.rărișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rărișór adj. m.,
pl. rărișóri; f. rărișoáră, pl. rărișoárerărișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂRIȘÓR, -OÁRĂ, rărișori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui
rar; răricei. —
Rar +
suf. -
ișor.