răriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La
pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. –
Rar +
suf. -iș.răriș (Dicționaru limbii românești, 1939)răríș n., pl.
urĭ ca
desiș d.
des). Rariște, parte pe unde pădurea e rară saŭ pe unde păru e rar:
îșĭ astupa rărișurile c´un pĭeptene (VR. 1927, 6-7, 379).
răriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răríș s. n.,
pl. răríșurirăriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răriș n. rariște:
tace cucul la răriș POP.
răriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La
pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. —
Rar +
suf. -
iș.