rări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂRÍ, răresc, vb. IV.
1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr.
2. Refl. și
tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact.
3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊
Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol.
A (o) mai rări de (pe) undeva (sau
cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din
rar.rări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rărésc, imperf. 3
sg. răreá; conj. prez. 3
să răreáscărări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂRÍ, răresc, vb. IV.
1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr.
2. Refl. și
tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact.
3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊
Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol.
A (o) mai rări de (pe) undeva (sau
cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. —
Din rar.rărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rărì v.
1. a (se) face rar;
2. a veni rar:
o cam răriam de pe acasă CR.;
3. a merge rar;
a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].