răpștì - explicat in DEX

răpști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

răpști (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
răpștí (răpștésc, răpștít), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).

răpști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răpștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 să răpșteáscă

răpști (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. — Din sl. rŭpŭtati, -šton.

răpștì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].