răpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPÍ, răpesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc.
2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦
Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [
Var.: (
înv. și
pop.)
hrăpí vb. IV] – Din
lat. rapire (=
rapere).
răpi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.
răpi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. –
Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37),
cf. it. rapire, fr. ravir. –
Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător);
răpitură, s. f. (pradă);
rapt, s. n., din
fr. rapt.răpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răpí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răpésc, imperf. 3
sg. răpeá; conj. prez. 3
să răpeáscărăpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂPÍ, răpesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc.
2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦
Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [
Var.: (
înv. și pop.)
hrăpí vb. IV] —
Lat. rapire (=
rapere).
răpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răpì v.
1. a apuca cu forța;
2. a lua înainte de timp:
moartea răpește pe cei tineri; 3. a transporta de bucurie, de admirațiune:
cum o vede, se răpește de mândrețea ei BOL.,
al ei suflet se răpește EM. [Lat. RAPERE; sensul 3 după fr.
ravir].