răpuitor - explicat in DEX

răpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.

răpuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răpuitór (pop.) (-pu-i-) s. m., pl. răpuitóri

răpuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răpuitor m. cel ce răpune.

răpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s,m. și f. (Pop.) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] — Răpune + suf. -itor.