răpitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva.
2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat,
f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la
sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦
Fig. Hrăpăreț, uzurpator.
3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. –
Răpi +
suf. -tor.răpitor (Dicționaru limbii românești, 1939)răpitór, -oáre adj. Care răpește, rapace, care se răpede [!] la pradă:
șoĭmu e răpitor. Fig. Rapace, lacom de cîștig:
hi [!] poate hi [!] pentru răutățile eĭ, că era o femeĭe răpitoare (Vechĭ). Fărmăcător [!], încîntător (fr.
ravissant):
o femeĭe răpitoare. F. pl.
Zool. Păsărĭ de pradă (pajura, vulturu, șoĭmu, ulĭu, bufnița) grupate într´un ordin.
răpitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răpitór adj. m.,
pl. răpitóri; f. sg. și
pl. răpitoárerăpitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răpitor a.
1. care răpește, lacom de pradă:
lup răpitor; 2. fig. pornit:
om răpitor; 3. fermecător:
cu o voce răpitoare. ║ m. cel ce răpește. ║ n. pl.
răpitoarele, păsări de pradă.
răpitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva.
2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat,
f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la
sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦
Fig. Hrăpăreț, uzurpator.
3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. –
Răpi +
suf. -
tor.