răpcĭugos - explicat in DEX

răpciugos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. – Răpciugă + suf. -os.

răpciugos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
răpciugós, -oasă, adj. – 1. Bonav de răpciugă. 2. (Despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + -os.

răpciugos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răpciugós adj. m., pl. răpciugóși; f. răpciugoásă, pl. răpciugoáse

răpciugos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răpciugos a. atins de răpciugă.

răpciugos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. — Răpciugă + suf -os.

răpcĭugos (Dicționaru limbii românești, 1939)
răpcĭugós, -oásă adj. (d. răpcĭugă). Bolnav de răpcĭugă. Fig. (adj. și s.) Slab, păcătos: ĭa un răpcĭugos și el !