rămășag - explicat in DEX

rămășag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.

rămășag (Dicționaru limbii românești, 1939)
rămășág n., pl. urĭ (d. rămas cu suf. ung. -șag). Prinsoare, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se întîmplă cum zice el: pun rămășag pe o sută de francĭ că Dunărea va îngheța la noapte. V. vĭerșun.

rămășag (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rămășág, -uri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi 1925: 251). – Din rămas + -șag.

rămășag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rămășág s. n., pl. rămășáguri

rămășag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rămășag n. prinsoare: a câștigat rămășagul. [Tras din rămas].

rămășag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. — Rămas + suf. -șag.