rămuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMURÓS, -OÁSĂ, rămuroși, -oase, adj. Cu multe ramuri; rămurat, stufos. –
Ramură +
suf. -os.rămuros (Dicționaru limbii românești, 1939)rămurós, -oásă adj. (d.
ramură saŭ lat.
ramulosus). Cu multe ramurĭ, crăngos:
un stejar rămuros. V.
rădăcinos.rămuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rămurós adj. m.,
pl. rămuróși; f. rămuroásă, pl. rămuroáserămuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rămuros a. cu ramuri numeroase:
cerbi cu coarne rămuroase EM.
rămuros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂMURÓS, -OÁSĂ, rămuroși, -oase, adj. Cu multe ramuri; rămurat, stufos. —
Ramură +
suf. -os.