răgușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de
inflamarea laringelui, a coardelor vocale. –
Răguși +
suf. -eală.răgușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)răgușeálă f., pl.
elĭ. Starea omuluĭ răgușit, îngroșarea coardelor vocale din cauza răceliĭ saŭ a excesuluĭ de vorbă, din care cauză vocea se îngroașă și se stinge. V.
guturaĭ, laringită.răgușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răgușeálă s. f.,
g.-d. art. răgușélii; pl. răgușélirăgușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răgușeală f. starea celui răgușit.
răgușeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. —
Răguși +
suf. -
eală.