răfuială - explicat in DEX

răfuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂFUIÁLĂ, răfuieli, s. f. Faptul de a se răfui. [Pr.: -fu-ia-] – Răfui + suf. -eală.

răfuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răfuiálă s. f., g.-d. art. răfuiélii; pl. răfuiéli

răfuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂFUIÁLĂ, răfuieli, s. f. Faptul de a se răfui. [Pr.: -fu-ia-] — Răfui + suf. -eală.

răfuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
răfuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răfui. Fig. Învățătură de minte, regulare, punerea cuĭva la locu luĭ: i se cuvenea o răfuĭală, ĭ-a tras o răfuĭală.