răfui - explicat in DEX

răfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec.

răfui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. 1. Refl. A limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se certa; a se bate cu cineva. ◊ Tranz. După ce-l răfuia bine, îi da drumul (CREANGĂ). 2. Tranz. (Înv.) A lichida un cont cu cineva; a achita, a plăti.

răfui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!răfuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răfuiéște, imperf. 3 sg. se răfuiá; conj. prez. 3 să se răfuiáscă

răfui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. — Et. nec.

răfuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răfuì v. 1. a regula o socoteală, a plăti o datorie; 2. a se justifica: amar îți vei da seamă, foarte greu te-i răfui NEGR.: 3. a se revanșa. [Origină necunoscută].