rădăcinos - explicat in DEX

rădăcinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.

rădăcinos (Dicționaru limbii românești, 1939)
rădăcinós, -oásă adj. Cu multe rădăcinĭ. V. rămuros.

rădăcinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rădăcinós adj. m., pl. rădăcinóși; f. rădăcinoásă, pl. rădăcinoáse

rădăcinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. — Rădăcină + suf. -os.