rădăciniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. –
Rădăcină +
suf. -iș.rădăciniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rădăciníș s. n.rădăciniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. —
Rădăcină +
suf. -
iș.