rădașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂDÁȘCĂ, rădaște, s. f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coarne de cerb; răgace
(Lucanus cervus). – Din
bg. rodačka.rădașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)rădáșcă f., pl.
șce, ște și
rădăștĭ (din
caradașcă supt [!] infl. luĭ
răgace).
Vest. Caradașcă. – În Trans. și
rudașcă.rădașcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rădáșcă, s.f. – v. rudașcă.
rădașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rădáșcă s. f.,
g.-d. art. rădáștei; pl. rădáșterădașcă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂDÁȘCĂ (‹
bg.)
s. f. Insectă coleopteră mare (3-7,5 cm), cu corpul tare, scorțos, neagră-castanie, din familia lucanidelor, care prezintă dimorfism sexual accentuat, masculul recunoscându-se după mandibulele lungi, asemănătoare coarnelor de cerb (
Lucanus cervus). Răspândită mai ales în pădurile de foioase; răgace.
rădașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rădașcă f. insectă sburătoare cu coarne ca ale cerbului
(Lucanus cervus). [Alterat din
răgace].
rădașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂDÁȘCĂ, rădaște, s. f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coame de cerb; răgace (
Lucanus cervus). — Din
bg. rodacka.