răci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCÍ, răcesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și răci gura degeaba (sau
în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni.
2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (
3).
3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din
rece.răci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)răci, răcesc I. v. t. (intl.) a omorî.
II. v. i. (intl.) a muri.
III. v. r. 1. a-și pierde din interes / din actualitate.
2. (
în sporturile de echipă – d. o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari.
răci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răcésc, imperf. 3
sg. răceá; conj. prez. 3
să răceáscărăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCÍ, răcesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și răci gura degeaba (sau
în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni.
2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (
3).
3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. — Din
rece.răcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răcì v.
1. a (se) face rece;
2. a prinde răceală:
răcește ușor; 3. fig. a deveni indiferent, a se înstrăina.