răcușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCUȘÓR, răcușori, s. m. 1. (
Zool.) Diminutiv al lui
rac; răculeț.
2. Insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac
(Nepa cinerea). –
Rac +
suf. -ușor.răcușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răcușór s. m.,
pl. răcușórirăcușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCUȘÓR, răcușori, s. m. 1. (
Zool.) Diminutiv al lui rac; răculeț.
2. Insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac (
Nepa cinerea). —
Rac +
suf. -ușor.