răcori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV.
1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece.
2. Tranz. și
refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din
răcoare.răcori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răcorí (a ~) vb. ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răcorésc, imperf. 3
sg. răcoreá; conj. prez. 3
să răcoreáscărăcori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV.
1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece.
2. Tranz. și
refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. — Din
răcoare.răcorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răcorì v.
1. a da răcoare;
2. fig. a ușura:
i s’a răcorit inima.