răcnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẮCNET, răcnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal.
2. Strigăt puternic scos de om. –
Răcni +
suf. -et.răcnet (Dicționaru limbii românești, 1939)rắcnet n., pl.
e (d.
răcnesc). Strigăt puternic și bărbătesc. – Pin [!] vest și
răgnet. V.
țipet [!].
răcnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rắcnet s. n.,
pl. rắcneterăcnet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răcnet n.
1. strigătul leului;
2. fam. țipăt furios.
răcnet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RẮCNET, răcnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal.
2. Strigăt puternic scos de om. —
Răcni +
suf. -
et.