răcitură - explicat in DEX

răcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCITÚRĂ, răcituri, s. f. (Mai ales la pl.) Piftie (1). – Răci + suf. -tură.

răcitură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
răcitúră, -i, s.n. – (gastr.) Piftie; aituri. Pentru a se închega, supa de piftie se ține la rece, în camera în care nu se face foc. – Din răci, rece (< lat. recens „proaspăt, recent„) + -tură.

răcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcitúră s. f., g.-d. art. răcitúrii; pl. răcitúri

răcitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răcitură f. pl. mâncări reci.

răcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCITÚRĂ, răcituri, s. f. (Mai ales la pl.) Piftie (1). — Răci + suf. -tură.