răchită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCHÍTĂ, răchite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit
(Salix). [
Pl. și:
răchiți] – Din
bg.,
scr. rakita.răchită (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răchítă (răchíte), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). –
Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49),
cf. bg.,
sb.,
cr.,
slov.
rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. –
Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria);
răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda);
răchitiș, s. n. (mulțime de răchite);
răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos);
răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia).
Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu
răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită,
cf. it. giunco „răchită”,
giuncata „brînză”,
fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din
lat. *alicŭla ‹
alica „secară-albă; alac”,
cf. P. Papahagi,
Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu,
Elementele, 453, din
lat. *
alicula ‹
gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”).
răchită (Dicționaru limbii românești, 1939)răchítă f., pl.
e și
țĭ (vsl.
rakyta, bg. sîrb.
rakita, pol.
rokita: ung.
rakottya, rekettye).
Est. Salcie. – Și
ri- (vest).
răchită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răchítă s. f.,
g.-d. art. răchítei; pl. răchíterăchită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂCHÍTĂ (‹
bg.,
scr.)
s. f. Arbore din familia salicaceelor, înalt de 4-8 m, cu ramuri lungi, erecte și subțiri (
Salix viminalis). Crește spontan în regiunile de câmpii și coline, pe malurile râurilor. În țara noastră se cultivă în plantații (
răchitării). Nuielele de
r. sunt folosite la confecționarea coșurilor și a împletiturilor. Denumirea de
r. este folosită și pentru alte specii din genul
Salix (
Salix fragilis, Salix purpurea, Salix triandra).
răchită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răchită f. un fel de salcie, bună pentru împletit coșuri
(Salix purpurea). [Slav. RAKITA].
răchită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCHÍTĂ, răchite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit (
Salix). [
Pl. și:
răchiți] — Din
bg.,
sb. rakita.