răchitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCHITÁR, răchitari, s. m. Fluture de noapte de culoare brumărie, a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor, găurindu-le lemnul
(Cossus cossus). –
Răchită +
suf. -ar.răchitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răchitár (fluture)
s. m.,
pl. răchitárirăchitar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂCHITÁR (‹
răchită)
s. m. Fluture de noapte cu anvergura de 6-9 cm, având aripile de culoare cenușie, brăzdate de numeroase linii brune (
Cossus cossus). Larvele cu corpul viu colorat în roșu și negru, neacoperit de peri, lung de 8-9 cm; se hrănesc cu lemn, săpând galerii în trunchiurile copacilor (salcie, plop, stejar, prun, nuc etc.).
răchitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCHITÁR, răchitari, s. m. Fluture de noapte de culoare brumărie, a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor, găurindu-le lemnul (
Cossus cossus). —
Răchită +
suf. -
ar.