răceală - explicat in DEX

răceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCEÁLĂ, răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală.

răceală (Dicționaru limbii românești, 1939)
răceálă f., pl. elĭ (d. rece, în est răce). Calitatea de a fi rece: răceala ghețiĭ. Boală cauzată de frig (ca: guturaĭu, junghĭu, oftica): a te îmbolnăvi de răceală. Fig. Indiferență, nepăsare, lipsă de simpatie: a privi, a primi cu răceală. V. frig, căldură.

răceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răceálă s. f., g.-d. art. răcélii; (boli) pl. răcéli

răceală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răceală f. 1. însușirea celor reci; 2. boală cauzată de un frig neașteptat: a muri de răceală; 3. fig. indiferență: l´a primit cu răceală. [V. rece].

răceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCEÁLĂ, (3) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. — Răci + suf. -eală.