răcar - explicat in DEX

răcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar.

răcar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
răcár, răcári, s.m. (înv.) 1. bărbat care prinde sau vinde raci. 2. scutelnic care aducea stăpânilor o sută de raci pe săptămână.

răcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
răcár m. Prinzător de racĭ.

răcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcár (vânzător de raci) (rar) s. m., pl. răcári

răcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. — Rac + suf. -ar.