răbuș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂBÚȘ s. n. v. răboj.
răbuș(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) răbúș,răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire.
răbuș(Dicționaru limbii românești, 1939) răbúș, V. răboj.
răbuș(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) răbuș n. Mold. 1. V. răboj:am dus-o cam anevoie cu răbușul CR.; 2.fig. cumpăt: să nu mă faci să-mi ies din răbuș afară CR. [Ceh. RABUȘ].
răbuș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂBÚȘ s. n. v. răboj.