răbufnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. –
Răbufni +
suf. -tură.răbufnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răbufnitúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúrirăbufnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. —
Răbufni +
suf. -
tură.