răbufneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. –
Răbufni +
suf. -eală.răbufneală (Dicționaru limbii românești, 1939)răbufneálă f., pl.
elĭ. Bufnitură violentă, izbitură de vînt:
răbufnelile crivățuluĭ.răbufneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răbufneálă s. f.,
g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnélirăbufneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ◊ Suflu puternic; izbucnire. —
Răbufni +
suf. -eală.