răblărit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂBLĂRÍT, -Ă,răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.
răblărit(Dicționar de argou al limbii române, 2007) răblărit, -ă,răblăriți, -te adj. uzat, vechi
răblărit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răblărít (fam.) (ră-blă-) adj. m., pl. răblăríți; f. răblărítă, pl. răblăríte
răblărit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) răblărit a. uzat: haine răblărite. [Tras din rablă].
răblărit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂBLĂRÍT, -Ă,răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. — Din rablă.