râșnicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂȘNICIOÁRĂ,râșnicioare, s. f. Diminutiv al lui râșniță. – Râșniță + suf. -ioară.
râșnicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) râșnicioáră s. f., g.-d. art. râșnicioárei; pl. râșnicioáre
râșnicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂȘNICIOÁRĂ,râșnicioare, s. f. Diminutiv al lui râșniță. — Râșniță + suf. -ioară.