râzăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂZĂRÉȚ, -EÁȚĂ, râzăreți, -e, adj. (Rar) Care râde mereu și de orice. –
Râde +
suf. -ăreț.râzăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râzăréț adj. m.,
pl. râzăréți; f. râzăreáță, pl. râzăréțerâzăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂZĂRÉȚ, -EÁȚĂ, râzăreți, -e, adj. Care râde mereu și de orice. —
Râde +
suf. -
ăreț.