râuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂULÉȚ,râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.
râuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) râuléț(râ-u-) s. n., pl. râuléțe
râuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂULÉȚ,râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] — Râu + suf. -uleț.