râset (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẤSET, râsete, s. n. Râs
1. –
Râs1 +
suf. -et.râset (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rấset s. n.,
pl. rấseterâset (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râset n. râs în gura mare.
râset (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂSÉT, râsete, s. n. Râs
1. —
Râs1 +
suf. -
et.