râpă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊
Expr. A (se) da (sau
a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [
Pl. și:
râpi] –
Lat. ripa.râpă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rấpă s. f.,
g.-d. art. rấpei/rấpii; pl. rấpe/râpirâpă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede:
prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.;
a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].