rânjitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂNJITÚRĂ,rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură.
rânjitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rânjitúră s. f., g.-d. art. rânjitúrii; pl. rânjitúri
rânjitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂNJITÚRĂ,rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. — Rânji + suf. -tură.