rânjet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẤNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. –
Rânji +
suf. -et.rânjet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rấnjet s. n.,
pl. rấnjeterânjet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RẤNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. —
Rânji + suf -
et.