rânjeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂNJEÁLĂ,rânjeli, s. f. Rânjire. – Rânji + suf. -eală.
rânjeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rânjeálă s. f., g.-d. art. rânjélii; pl. rânjéli
rânjeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂNJEÁLĂ,rânjeli, s. f. Rânjire. — Rânji + suf. -eală.